Predarea in voia lui Dumnezeu - Calea spre Viata
Oare stim noi îndeajuns de bine faptul ca omul are o putere asupra inimii divine? Ca atitudinea de lasare în voia lui Dumnezeu declanseaza puterea divina, îi da curs liber si ca atunci o înnoire radicala, cu totul necunoscuta, se produce în noi si în jurul nostru? Aceasta atitudine reprezinta o putere de vindecare si de transformare care ne face sa iesim din vechea noastra viata si din toate închisorile eului. Aceasta atitudine se numeste "lasare în voia lui Dumnezeu" si este cunoscuta pentru capacitatea sa absolut revolutionara de toate marile traditii religioase ale umanitatii, formând în acelasi timp baza demersului lor, un mod de viata si secretul adevaratei mistici, adica al realizarii desavârsite a omului. O gasim sub diferite nume: ascultare, voia lui Dumnezeu, încredere, “Da”-ul, abnegatie si umilinta, iubirea vrajmasilor pana la martiriu, Copilarie spirituala etc. Este vorba in mod simplu de atitudinea fundamentala a lui Hristos, a carei substanta o reveleaza El Însusi când zice : « Mâncarea Mea este sa fac voia Celui Ce M-a trimis » (In 4, 34), fraza pe care o repeta ca un refren de-a lungul întregii Sale vieti pamântesti si care va culmina pe vârful posibilitatilor sale în predarea totala în mâinile lui Dumnezeu de pe cruce : « Parinte, în mâinile Tale încredintez duhul Meu » (Lc. 23, 46) (...)
De unde provine sentimentul de vinovatie de care ne doare atât de groaznic sa ne debarasam?
Sentimetul de culpabilitate provine dintr-un singur lucru: uitarea Sinelui. Uitând faptul ca sunteti Sinele, sunteti tentati sa deveniti ceea ce nu sunteti. Tentatia de a deveni altceva decât ceea ce sunteti este radacina întregii culpabilitati.
Este un cerc vicios din care este foarte greu sa iesi. (...)
