Lumea celui de-al treilea mileniu, dominata de dorinta arzatoare de a cunoaste tot, încearca sa patrunda prin intermediul ratiunii într-un domeniu în care aceasta si-a dovedit dintotdeauna limitele. Monahismul nu poate fi înteles deplin prin simpla ratiune, iar daca omul nu se opreste cuvios în fata tainei, risca sa ajunga sa acuze ceea ce, de fapt, nu cunoaste decât partial. Poate acesta este unul din motivele pentru care lumea contemporana priveste deseori cu scepticism monahismul sau îl interpreteaza în functie de propriile mentalitati, ajungând la întelegerea gresita a acestui mod de a sluji lui Dumnezeu. Încercam sa lamurim câteva din controversele iscate pe aceasta tema(...)
sau fragmente din el:
"De ce pleaca un om la manastire?"
"De ce este necesara pentru monah parasirea lumii?"
"Ascultarea monahala nu este o incalcare a libertatii umane?"
Scurta privire asupra tunderii in monahism
În traditia spiritualitatii ortodoxe avem din timpuri imemoriale o rânduiala a tunderii în monahism. Nu se stie cine e autorul ei. E ca poezia populara, ca si cântecul popular, creatie anonima din traditia bizantina, poate chiar mai veche, creatie de mare profunzime filosofica, de situare în fata vietii, în fata mortii si în fata lui Dumnezeu. E ca un raspuns la Judecata cea din urma. E juramânt în fata celui mai mare Judecator. E declaratie de constiinta, legamânt pe viata si pe moarte (...)
Monahul este în sine însusi o taina. Este taina crucii, taina lumânarii, taina bobului de grâu, dar mai presus de orice este taina comuniunii, caci monahul are capacitatea de a cuprinde în sine însusi pe Dumnezeu si pe toti oamenii. Deschis permanent spre cele doua directii, monahul le contopeste în sine, într-un ocean de iubire, iubire care vine de sus, se revarsa prin el catre oameni, întorcându-se în acelasi timp catre Dumnezeu, izvorul ei (...)
Aici, în spatiul sacru al manastirii, viata nu se mai masoara în ore. Aici timpul are o alta curgere, o alta logica. Aici exista un prezent continuu si o vesnicie continua, amândoua învaluite într-un nimb de sfintenie, în lumina diafana a pacii si a iubirii. Dar pentru ca multi oameni nu stiu cum decurge viata de zi cu zi pe tarâmul binecuvântat al manastirii, voi încerca sa va povestesc, atât cât voi putea cuprinde în prea neputincioasele cuvinte omenesti (...)
În zbuciumata si prea framântata viata a omului contemporan, stapânita de ambitii si încovoiata sub povara efemeritatii, apare uneori, poate si numai pentru o clipa, eterna întrebare a sufletului obosit sa traiasca într-o lume în care totul se petrece sub semnul relativului. Este acea întrebare pe care fiecare dintre noi o avem ascunsa în adâncurile tainice ale inimii, acea întrebare care îsi gaseste puterea sa tâsneasca din strafunduri, depasind cerintele presante ale vietii cotidiene(...)
