Sa poti sa fii o floare cu priviri de stea
Când inima îti plânge si viata-ti este grea;
Sa poti sa fii înflacaratul fulg de nea
Ce-mprastie si din raceala-i scântei în preajma sa.

Sa poti sa fii senin ca marea la zenit,
Chiar de sulita-i înfipta si apa s-a-nrosit;
Sa poti sa fii ca spicele de grâu ce se-nconvoaie,
Jertfindu-si toata roada, oprindu-si numai paie.

Sa poti sa fii ca frunza ce-asteapta-n orice clipa
Ca de pe ramul umed sa zboare pe-a vântului aripa;
Sa poti sa fii safirul ascuns într-o banala scoica,
Un tainic calator într-o fugara troica.

Sa poti sa fii un val ce oglindesti lumina
Si-apoi în spume albe sa speli cu lacrimi tina;
Sa poti sa fii o roza îmbalsamând tacerea noptii
Si prin al dragostei mir sa ai biruint-asupra mortii.

Sa poti sa fii asa cum ne învata Domnul
Înseamna sa fii Om pentru tot omul,
Sa ai dragostea-încrustata în a ta fiinta;
Sa poti sa fii asa e cea mai mare biruinta.

maica D.

Inapoi